Gandirea prea adanca poate schimba preferinţele şi deciziile in consum 02 iulie 2012
 
Psihologii Timotei Wilson şi Jonathan Schooler de la Universitatea Virginia au decis să reproducă un test, realizat de revista Consumer Reports. In primul test, Consumer Reports a apelat la un grup de experti pentru a evalua, pe baza unui set foarte precis de atribute senzoriale, 44 de produse de gem de capsuni si sa le ordoneze in functie de performantele lor calitative senzoriale , de la cel mai slab la cel mai bun calitativ.

Întrebarea ştiinţifică a celor doi psihologi a fost simpla: un grup de consumatori selectati aleatoriu va avea aceleaşi preferinţe ca şi experţii? Clasamentul intocmit de specialisti se va pastra si in cazul grupului de persoane neinstruite in evaluari senzoriale?

Wilson şi Schooler  au luat produsele de pe locurile 1(Berry Fram de la Knott), 11(Alpha Beta), 24(Featherweight), 32(Acme), 44 (Sorell Ridge) din evaluarea specialistilor şi au fost prezentate unui grup de studenti si le-a cerut sa ordoneze cele 5 produse in ordinea preferintei lor. În general, preferinţele studentilor au reflectat îndeaproape preferinţele experţilor. Ambele grupuri au apreciat că Berry Fram şi Alpha Beta au fost cele mai bune marci, iar Featherweight a fost clasat pe locut 3. De asemenea ambele grupuri au considerat ca Acme si Sorell Ridge sunt cele mai slabe, insa grupul studentilor a ordonat aceste doua marci invers decat specialistii. Când Wilson şi Schooler au comparat preferinţele celor doua grupuri, au constatat că preferintele studentilor s-au corelat cu cele ale specialistilor in raport de 0,55 ( un index de corelatie destul de mare). Concluzia este ca cel putin in cazul gemurilor toti suntem experti si putem sa spunem cu usurinta care este bun si care mai putin.

Dar acesta a constituit doar prima parte a experimentului. Cei doi psihologi au repetat apoi testul cu aceleasi produse de gem, cu un grup separat de studenti,  insa acum au cerut să explice de ce au preferat o anumita marca si nu pe cealalta. De data aceasta studentilor li s-a cerut sa completeze chestionare scrise pe mai multe atribute, forţindu-i să analizeze primele lor impresii, pentru a explica in mod constient preferinţele lor impulsive. Această analiză suplimentară a deformat serios preferinta studentilor. Acestia au preferat acum Sorell Ridge inaintea lui Berry Fram- cel care a fost favorit in clasamentul specialistilor si a primului grup de studenti. In acest test Sorell Ridge care in clasamentul specialistilor a iesit cel mai slab a iesit acum pe locul 3 iar Berry Fram pe penultimul loc. Astfel indicele de corelatie a scăzut la 0.11, ceea ce înseamnă că practic nu exista nici o relaţie între clasamentul experţilor si opiniile “aprofundate” ale studentilor.

Ce s-a întâmplat? Wilson şi Schooler susţin că  \"gandirea prea adanca\" ceruta la gemul de căpşuni a facut ca respondentii sa se concentreze pe tot felul de variabile care la un nivel mai profund nu contează de fapt. În loc de a asculta doar preferinţele instinctive, respondentii au început să căute motive pentru a alege un produs in defavoarea altuia. De exemplu, au observat că marca Acme este deosebit de uşor de intins, şi astfel au dat un rang înalt, chiar dacă in realitate nu le pasă de fapt de acest atribut la gem. Sau au observat că Berry Farm are o textură consistentă, care pare cam ciudat, chiar dacă nu s-au gandit la textura unui gem înainte de a fi indus acest atribut. Dar, având o textură consistentă au considerat un motiv plauzibil de a-l mentiona ca un motiv pentru care nu le place acel produs, şi astfel au revizuit preferinţele pentru a reflecta aceasta logica complicata.

In schimb expertii nu au avut aceasta problema cand au fost pusi sa-si motiveze alegerile. Evaluatorii instruiti sunt deprinsi cu un vocabular specific care le permite sa descrie precis perceptile lor senzoriale si apoi sa le cuantifice. Prin exercitiu acestia reusesc sa descifreze si sa foloseasca in analiza reactiile spontane si primele impresii.

Acest experiment nu s-a limitat doar la gemul de capsuni. Wilson si alti psihologi au continuat sirul de experimente pe aceasta tema si au ajuns la concluzia ca acest aspect al comportamentului de luare a deciziilor apare si in cazul altor produce cum ar fi: dulciurile, tablourilor, articole de mobilier, autoturisme sau chiar case. Presupunem că o analiză mai raţională conduce la alegeri mai bune, dar în multe cazuri ipoteza este exact invers.

In concluzie, in cazul testelor introspective cu indicarea  mai multor  directii senzoriale, testele de produs prin integrarea unui panou de evaluatori instruiti alaturi de consumatori obisnuiti pot conduce la obtinerea de date mult mai putin distorsionate.

Sursa:  Association for Consumer Research
 
 
  Principiul fundamental 30 mai 2012
 
Principiul de baza al analizei  senzoriale  il constituie modul in care se alege o metoda senzorială potrivita  cu tema de cercetare.  Acest lucru necesită o abordare logică multi-decizionala a schemei de testare. Temele de analiza  legate de percepţia mirosului sau gustului se clasifica  în trei categorii.

În primul rând dorim sa aflam raspunsul la intrebarea  \" Sunt aceste produse diferite? \" . Pentru aceasta tema se apeleaza la teste de diferentiere. Aceste teste sunt testele cele mai folosite in analiza senzoriala si se organizeaza de obicei sub forma unei proceduri de alegere forţată, în care evaluatorii/respondentii sunt rugaţi să faca o alegere dintre un set de produse în care doar una este fizic diferită de proba standard.

A doua întrebare, oarecum in stransa corelatie cu prima, este \" Cum sunt acestea diferite? \". Cu alte cuvinte, scopul este de a specifica în termeni de percepţie, cum diferă produsele, care sunt atributele schimbate şi în ce măsură.  Pentru aceasta tema se utilizeaza un set de proceduri reunite in analiza descriptivă.  În forma sa cea mai comună, un grup de persoane instruite analizează şi oferă pentru fiecare produs un rating numeric pentru intensitatea perceputa fiecarui atribut.  Acest lucru asigură latura senzorială cantitativa a fiecarui produs in vederea realizarii comparatiilor statistice.

A treia întrebare comuna se referă la preferintele consumatorilor şi masura in care ei accepta produsul.
Aceste teste sunt efectuate, în general, cu persoane lipsite de experienţă in evaluarea senzoriala, care sunt de obicei utilizatori sau cumpărători ai produsului. In testele de acceptanta ei sunt rugati sa furnizează date cantitative care descriu masura in care  produsul ca un întreg este pe placul lor sau nu. De asemenea se poate  cerceta opinia lor cu privire la caracteristicile specifice ale produselor.  Alternativ, in testele de preferinta, respondentilor li se cer pur şi simplu sa aleaga produsul care le place cel mai mult dintr-un set de alternative, sau sa le ordoneze in functie de preferinta lor.

În studiile de analiza senzorială ale produselor se adopta o abordare complexa in care  testele discriminatorii , descriptive şi cele de acceptabilitate sau preferinta sunt  combinate si aplicate in cadrul unei scheme de testare si a unui design de chestionare ales in strinsa corelatie cu obiectivul cercetarii. Succesul studiului depinde in mare masura de maniera de organizare a testelor dar si de abilitatea specialistului senzorial de a transpune problemele de marketing/R&D in obiective de cercetare bazata pe analiza senzoriala.


 
 
  ERORI IN TESTELE SENZORIALE 19 martie 2012
 
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui test senzorial este măsura în care erorile fiziologice, psihologice si de prelucrare a datelor influenţeaza răspunsurile individuale si rezultatul testului. Particularităţile de judecata umană, modul si metoda de testare dar si aplicare metodelor statistice si interpretarea rezultatelor pot induce erori in buna funcţionare si pot  afecta creditibilitatea testelor senzoriale. Erorile cauzate de evaluatori/respondenti  sunt grupate in erori fiziologice si erori psihologice, in timp ce erorile ce tin de specialistul senzorial sunt erorile operationale, erorile statistice si de interpretare. Constientizand aceste infuente, fara sa fim derutati de răspunsuri atipice, putem organiza şi proiecta un test senzorial astfel incat sa se minimizeze impactul acestor erori sau cel puţin acestea să afecteze toate produsele în mod egal.

1. Eroarea fiziologica
Aceasta intervine prin sensibilitatea diferita a simturilor evaluatorilor/respondentilor dar si prin influenta factorilor extrinseci asupra sensibilitatii senzoriale a acestora.  In primul rand trebuie sa ne asiguram ca analizorul senzorial se afla anatomic si functional in buna stare. De aceea se impune o selectie atenta a evaluatorilor astfel incat sa ne asiguram ca acestia poseda abilitati senzoriale peste medie, urmata de un program de training si monitorizare a performantelor senzoriale. Acest lucru va asigura un panel de evaluatori echilibrat din punct de vedere al performante senzoriale, mai ales in cazul testelor analitice. La fel de important este de a minimaliza sau elimina complet factorii extrinseci care duc la perturbarea functionarii aparatului senzorial: temperatura produselor, temperatura si umiditatea mediului de testare, starea de sanatate a evaluatorilor, starea de repaus senzorial anterioara testului, fondul sonor, temperatura de culoare a luminii folosite in spatiul de testare, etc.

2. Eroarea ambientala
Este bine cunoscut ca mediul de testare induce multi factori de influenta supra modului de evaluare a produselor de catre evaluatori/respondenti. Plecand de la designul si culorile locului de testare, limbajul verbal sau nonverbal al celorlati participanti la test, modul de prezentare a produselor, gradul de simpatie fata de persoana care conduce interviul, toate acestea induc distorsiuni in perceptii si duc la obtinerea unor rezultate de multe ori neconcludente. Daca in cazul testelor analitice respectarea nomelor de testare avizate fac sa se reduca foarte mult aceste influente, in cazul testelor pe consumatori lucrurile nu mai sunt atat de simple. In acest caz situatia ideala de testare este cea cat mai apropiata de situatia reala de consum. In cazul in care acest lucru ar presupune costuri si perioade mari de timp, se recomanda folosirea unor elemente de ambianta cat mai neutre.

3. Eroarea metodei statistice si de interpretare
Aceasta eroare este direct proprtionala cu gradul de instruire si experienta a specialistului senzorial.  Aplicare metodei corecte de interpretare statistica este de multe ori esentiala in obtinerea unor date relevante si corecte. Un bun specialist senzorial trebuie sa fie familiarizat cu modelele distributiilor statistice si prelucrarea lor. In cele din urma interpretarea datelor nu este un pas usor, fiind necesare cunostinte intemeiate despre produs, reteta, ingrediente, procese tehnologice dar si intelegerea problemelor de marketing si cercetare.

4. Eroare de tendinţă centrală
Această eroare este caracterizată notarea produselor de catre respondenti folosind mijlocul gamei de scara pentru a se evita extremele. Astfel apare efectul de produse asemanatoare. De aceea este importanta alegerea tipului de scara iar includerea ei in metoda de evaluare sa se realizeze tinand cont si de aceasta tendinta de notare. Pe langa tipul de scara utilizata, acest tip de eroare este dependenta si de natura produselor si tipul respondentilor. Această eroare de notare este mult mai probabil să apară în cazul în care subiecţii sunt nefamiliarizati cu metodele de testare sau cu produsele. In cazul respondentilor instruiti in prealabil cu metoda de evaluare si cu utilizarea scarilor de masurare, posibilitatea aparitiei acestui tip de eroare este diminuata.

5. Eroare de primul produs
Această eroare duce ca notarea primului produs, dintr-un set de produse, sa fie mai mare decât era previzibil, indiferent de produs. Eroare poate crea dificultăţi în interpretarea rezultatelor, dacă ordinea de testare nu este echilibrata, iar rezultatele nu sunt interpretate în funcţie de ordinea de testare. De aceea, pentru a minimiza acest tip de eroare se vor folosi scheme de echilibrare totala, sau acolo unde numarul de produse sau respondenti nu permite se va folosi o echilibrare simetrica.

6. Eroare de expectativa
Această eroare apare la respondentii care  cunosc produsele şi se manifestă  prin aşteptarea unor atribute specifice sau diferenţele bazate pe informatiile anterioare. De exemplu, într-un test de discriminare, respondentul in cauza poate să raporteze diferenţe mari la concentraţii mai mici decât era de asteptat. În schimb, acesta poate trece cu vederea diferenţele cu care nu era obisnuit la acel tip de produs. In testarea descriptiva, procedurile de expune a respondentilor la informatii irelevante va produce o eroare de expectativa manifestata prin aparitia unor atribute false.

7. Eroare de anticipare
Într-o anumită măsură, acestea eroare este similara cu eroarea de expectativa.  Eroare de anticipare se manifesta  prin furnizarea aceluiaş tip de răspuns la o serie de produse sau întrebări. De exemplu, în testele de prag în cazul în care produsele sunt sistematic modificate în trepte mici, prin creşterea sau scăderea concentraţiei unui stimul, respondentii pot raporta modificari de perceptie fara a se concentra pe stimulul respectiv. Chiar daca in realitate ei nu percep modificari, insa dupa o serie de raspunsuri „ nici o schimbare”,  respondentii anticipand totusi o schimbare in concentratia unui stimul rsapund „ percep o schimbare” inainte ca aceasta sa fie facuta in realitate.

8. Eroare de stimul
Această eroare apare atunci cand respondentii poseda, sau cred ca poseda,  cunoştinţe anterioare despre stimulii  produselor, şi ca efect  se va nota pe baza corelatiilor dintre aceste cunoştinte de stimulare fizică mai degrabă decât pe baza percepţiei cauzata de stimul sau va găsi diferenţe neaşteptate.  Această din urmă situaţie poate fi o caracteristica ne-uzuala a produselor testate iar pentru eliminarea acestora se recomanda examinarea produselor inainte de testare si eliminarea celor nereprezentative sau cu erori de fabricatie specifice unui ciclu de productie normal. Acesta constituie unul dintre motivele pentru care persoanele care sunt direct implicate în formularea unui produs sa nu faca parte dintre respondenti  într-un test senzorial pe acel produs.

 9. Eroare de logica
Acesta eroare apare de cele mai multe ori la respondentii ne-experimentati, care nu au asimilat corect si precis instrucţiunile de testare.  Eroare logică apare atunci când subiecţii nu sunt familiarizaţi cu utilizarea unor scari specifice de lucru şi in lipsa unor intelegeri corecte a metodei de testare incearca să urmeze un proces logic, auto-determinat, si decide in modul propriu cum sa evalueze produsele.

10. Eroarea de contaminare (halo)
Este oarecum similara erorii de stimul si acest tip de eroare are ca efect perpetuarea unui răspuns asemanator răspunsurile anterioare. Un exemplu de efect de halo este un test în care consumatorii
ofera răspunsuri de preferinţa unui produs, urmat de răspunsuri la o serie de atributele senzoriale. În această situaţie, răspunsul iniţial stabileşte scena şi toate răspunsurile ulterioare tin mai mult cont de prima evaluare fara a incerca sa se concentreze pe perceptia atributele. Acept tip de eroare este prezenta mai mult in testele care implică consumatori şi în special în acele situaţii în care chestionarul contine multe întrebări. Daca sunt multe intrebari inseamna ca gustarea produsului se va face de multe ori ceea ce va duce la oboseala fiziologica a aparatului senzorial dar si la eroarea de tendinta centrala.

11. Eroarea de contrast şi eroarea de convergenta
Aceste doua erori sunt poate cele mai greu de manageriat si apar de obicei impreuna. Eroarea de contrast apare atunci cand intr-un set de produse se afla un produs cu caracteristici semnificativ diferite de ale celorlalte. In acest caz atat intensitate unor atribute dar si gradul de acceptanta este mult diferit
decât era de aşteptat.  Acest lucru ar putea să apară si atunci când un produs de calitate  \\\"slaba\\\"  este urmat  de un produs de calitate \\\"superioara\\\". In acest caz vom obtine o diferenţa exagerată, diferenta ce nu ar aparea daca s-ar fi evaluat produse de calitate asemanatoare. Eroarea de convergenta are ca efect opusul erorii de contrast. Astfel in testele care implica cel putin 3 produse iar unul este semnificativ diferit, apar concomitent ambele tipuri de erori. De asemenea aceste erori apar si atunci cand un produs aflat in setul de testare este foarte cunoscut si constituie un etalon pentru segmentul respectiv de produse. Aceasta problema poate fi diminuata daca se stabilesc seturi de produse echilibrate iar anticiparea situatie poate fi facuta prin verificarea si testarea in prealabil a schemei de evaluare.

 
 
  Analiza Senzoriala si Cercetarea de Marketing 10 februarie 2012
 
Nu există nicio îndoială că există legături importante şi necesare între Analiza Senzoriala şi Cercetarea de Marketing. Cu toate acestea, una nu se poate substitui celeilalte, şi nici includerea uneia in proiectarea celeilalte nu ar trebui facuta fara a include riscurile implicate. Contextele  pentru ambele tipuri de testare sunt diferite.

Una dintre aceste legaturi o reprezinta testele orientate catre consumatori. Acestea reprezinta o componentă valoroasă şi necesară a fiecărui program de marketing. In functie de metodologia si obiectivele urmarite, acestea se impart in teste senzoriale (teste de acceptanta si teste de preferinta) si teste de piata (sau teste de produs, teste de consum, teste de consumatori, etc).

Inca de la inceput trebuie sa facem diferenta clara intre testele senzoriale pe consumatori si testele de piata. Testele senzoriale sunt apanajul Analizei Senzoriale, pe cand testele de piata sunt de competenta Cercetarilor de Marketing.

Testele senzoriale, de obicei,  urmează testelor de Analiza Senzoriala Analitice (discriminare, descriptive) si preced testelor de piata efectuate pe scară largă de catre agentiile de cercetare de marketing . Din perpectiva evaluarii senzoriale, testele senzoriale de acceptanta si cele de preferinta ar trebui să aibă o anumită semnificaţie rezultata din scopul  testului, modalitatea de desfasurare, participanti si modul în care rezultatele vor fi utilizate.

Testele senzoriale se concentreza pe identificarea si cuantificarea diferentelor produselor, pe preferinţele de produs şi relaţiile stabilite intre variabilele de testare. Analiza Senzoriala este capabila de a corela aceste variabile cu atitudinile consumatorilor, cu intentia de cumparare, cu ingredientele produsului, cu beneficiile şi utilitatea lor, etc. În timpul cercetarilor de marketing, răspunsurile obtinute pentru atributele produsului nu sunt un substitut pentru rezultate obtinute cu un panou descriptiv instruit. Aceasta nu inseamna ca nu au nicio valoare, ci mai degrabă aceste raspunsuri indică prezenta unei probleme atunci când rezultatele nu sunt în concordanţă cu datele existente. Testul senzorial este un mic test-panou, la care de obicei participa aproximativ 50 de consumatori,  în timp ce testul de cercetare de marketing implică mai mult de 100 şi, de multe ori în mai mult de o singură locaţie geografică.

Un argument pentru care testele senzoriale trebuie privite distinct il constituie rolul lor in echilibrarea impactului comportamentului consumatorilor in acordarea răspunsurilor intr-o cercetare de marketing. Sunt cazuri in care testarea senzoriala in sine a fost ocolita, recurgandu-se la teste de piata in care s-a inclus si o componenta senzoriala. O astfel de practica are ca scuza economia de timp, costuri si faptul ca se lucreaza direct cu reactiile consumatorilor. Această abordare este totusi superficiala, avand un factor cu risc important. În orice populaţie, există o gamă largă de sensibilităţi asupra produsului. Conform studiilor, aproximativ 30% din orice populaţie de consumatori nu poate face diferente între gradul de satisfacere ale produsele pe care le consumă în mod regulat. Este nevoie mai  mult de 10 ore pentru a învăţa cum să folosească consumatorii simţurile lor şi apoi mai mult de inca alte 10 ore pentru ca ei să înveţe cum să transpuna in cuvinte ceea ce ei percep. Ocolind testele senzoriale, folosind alte teste prin care se solicită consumatorilor sa răspunda la întrebări senzoriale sau să exprime verbal experienţele lor senzoriale, se adauga un risc considerabil testului respectiv.

Bineinteles ca obiectivul principal este recunoasterea potentialului produsului intr-un test de piata realizat pe un esantion mai larg de consumatori. Insa pentru anticiparea eventualelor reconsiderari sau reducerea variantelor de produs in testare, se recomanda realizarea de teste senzoriale de acceptanta si preferinta inaintea testului final de piata. Prin aceasta metoda se pot anticipa reactiile consumatorilor fata de produsele testate. Se obtin, cu un buget mic intr-un timp redus, informatii pretioase care ne vor permite sa decidem daca un produs poate fi reconfirmat printr-un test de piata mai larg sau se va intoarce la reformulare.

De asemenea, este important de subliniat faptul că testele senzoriale de acceptanta si preferinta nu constituie un substitut pentru teste de piata de mai mare anvergură şi nici nu sunt o alternativă competitivă. Desigur, sunt  situaţii în care testele senzoriale sunt singurele teste care se pot  face,  deoarece vânzările de produse nu pot justifica costurile unei testari de piata pe un numar mai larg de consumatori. Este o responsabilitate profesională de a arata in ce masura rezultatele obtinute intr-un test senzorial de dimensiuni mai mici conduc  la o solutie in rezolvarea problemelor de cercetare.

În concluzie, Analiza Senzoriala si Cercetarea de Marketing se bazeaza pe proceduri de testare diferite, dar legate, se completează una pe alta. Imposibilitatea de a vedea aceste diferente si completari va continua sa produca efecte negative asupra capacitatii unei companii de a dezvolta si introduce produse de succes in piata.

 
 
  Ce este Analiza Senzoriala? 22 ianuarie 2012
 
Analiza Senzorială este o disciplină ştiinţifică folosita pentru a descrie, măsura, analiza şi interpreta reacţiile percepute prin simţurile vizual, miros, gust, tactil si auditiv, ale caracteristicilor produselor alimentare şi materiale.

Această definiţie reprezintă evident o încercare de a fi cât mai succinta posibil în cadrul analizei senzoriale, ceea ce duce la o descriere destul de  ingusta, atingand doar cateva aspecte din specificul analizei ( folosirea simturilor , legatura cu caracteristicile produselor etc). Insa o definitie mai potrivita ar trebui sa depaseasca aceste terminologii si sa se faca referire la procesul de analiza intr-un context mai larg.
   
În primul rând, definiţia trebuie sa evoce clar faptul că analiza senzorială cuprinde toate simţurile.  Aceasta este un aspect deosebit de important şi care de multe ori este trecut cu vederea, în unele medii analiza senzorială fiind privită doar ca , ca si cum aceasta ar exclude celelalte simţuri. De exemplu, daca unei persoane i se cere să evalueze perceptia lui referitoare la culoarea unui produs, fara a fi luate masuri de mascare a aromei produsului, atunci este foarte probabil că evaluarea culorii sa fie afectata de aroma într-un mod imprevizibil. Acest lucru va duce la o evaluare confuza şi o interpretare eronata a rezultatelor. Daca persoanei i se va cere sa si guste produsul, cu siguranta aceasta va afecta evaluarea culorii. In concluzie, evaluarea unui produs este rezultatul interacţiunii dintre diferitele informatii senzoriale primite de la surse independente. Pentru a evita obţinerea de informaţii incomplete despre produs, este important ca proiectarea studiilor să sa tin acont de acest aspect. Daca intr-un test li s-ar spune subiectilor sa ignore un atribut , de exemplu culoarea, „sugerand ca aceasta poate fi corectata ulterior”, cu siguranta testul va avea rezultate eronate iminente.

În al doilea rând, definiţia trebuie să se clarifice faptul că analiza senzorială este derivata din mai multe discipline diferite, subliniindu-se baza comportamentala a percepţiei. Această implicare a mai multor discipline diferite explica dificultatea care intervine în delimitarea funcţiilor analizei senzoriale aplicate in cadrul mediilor de afaceri şi cel academic. Aceste discipline includ aplicatii experimentale, sociale, fiziologice şi psihologie, statistică, şi în cazul alimentelor, o cunoaştere a ingredientelor si proceselor tehnologice de fabricatie.

În al treilea rand, pe langa măsurarea şi evaluarea proprietatilor senzoriale ale produselor de consum, Analiza Senzorială implică analiza si interpretarea răspunsurilor evaluatorilor senzoriali. Pentru acesta, specialistul senzorial trebuie sa fie o persoana capabila să facă legătura între aspectele tehnice si tehnologice ale produsului şi piaţă, în cadrul constrângerilor impuse de o cerere de marketing.  Această legatura este esenţiala pentru ca specialiştii care prelucreaza şi cerceteaza informatiile senzoriale sa le permita anticiparea impactului produsului in piata in urma modificarilor. În mod similar, specialistii de marketing si brand trebuie să fie încrezători că proprietăţile senzoriale sunt în concordanţă cu obiectivul dorit si cu mesajul comunicat catre consumatori. Ei, de asemenea, trebuie să fie convinsi că nu există deficienţe senzoriale care să conducă la un eşec de piaţă. Conexiunea departamentului de marketing cu procesul de analiza senzoriala este esenţiala aşa cum esenţiala este pentru specialistii senzoriali înţelegerea strategiei de marketing. O alta conexiune foarte importanta este cea cu departamentul de asigurarea calitatii. Includerea informatiilor senzoriale in ecuatia de calitate, permite managerilor de calitate sa aiba un control mult mai bun asupra calitatii totale ale produsului dar si sa descopere cai de eficientizare a produselor din punct de vedere al costurilor.

 
 
  Confuzia ACRU-AMAR 17 septembrie 2011
  Există un fenomen în lumea senzorială pe scară largă precum confuzia acru-amar, care apare de obicei între evaluatorii neinstruiti. Acest fenomen in care este implicat un evaluator care descrie o senzatie de acru ca amar şi/sau o senzatie de amar ca acru, este adesea intalnita. Dezbaterile anterioare s-au concentrat pe sursa acestei confuzii:  provine dintr-o tulburare psihologica sau pur şi simplu un deficit în expunerea şi formarea  gustului de acru si amar?
Amar şi acru sunt două dintre gusturile de bază şi se găsesc într-o mare varietate de produse alimentare şi băuturi pentru a ajuta la echilibrarea profilelor de aroma si gust ale produselor. Compuşi, cum ar fi aminoacizi, peptide, esteri, lactone, fenoli şi polifenoli, metilxantine, flavonoide, terpene, sulfimide si saruri organice şi anorganice contribuie la gustul amar în produse cum ar fi cafea, ceai, ciocolata, bauturi precum şi unele fructe şi legume. Gusturile acre sunt asociate cu ionii de hidrogen şi acizi organici şi se găsesc în produsele alimentare, cum ar fi gemurile şi jeleurile, lactate fermentate, fructe, carnurile procesate, varză acră  şi alte produse.
 În ciuda compuşilor diferiti care contribuie la gustul acru si amar în produsele alimentare, mai multe studii au înregistrat subiecti care încurcă frecvent cei doi termeni atunci când încearcă să descrie soluţii simple realizate cu substanţe acre si amare. Într-un studiu realizat de Meiselman şi Dzendolet, 80 de subiecţi au gustat solutii de zaharoză (dulce), de clorura de sodiu (sare), de acid clorhidric (acru), şi de clorura de potasiu (amare), şi s-a cerut să se descrie gustul de bază perceput pentru fiecare soluţie. Dintre toate tipurile de confuzii care s-au făcut, confuzia acru-amar a fost eroarea cea mai intalnita in randul subiectilor, care apare în 21.25% din subiecţi (acru fiind numit amar mai frecvent decât vice-versa). Oamenii de stiinta au insuflat apoi o procedură de corecţie, în încercarea de a instrui subiectii dar 35% dintre acestia au făcut in continuare confuzia acru-amar. Aceste rezultate au condus pe cercetători să atribuie confuziei acru-amar un defect fiziologic analog celei de vedere (culoare anormală).
OMahony a efectuat o serie mare de experimente într-un efort de a înţelege mai bine aceasta confuzie intre acru si amar. Unele dintre experimente au constituit reconsiderari ale experimentelor anterioare in timp ce altele au fost modele noi. Din noile experimente, variaţiile includ utilizarea studenţilor, includerea de proceduri de corecţie când confuzia s-a manifestat, precum şi diferite niveluri de concentraţii ale soluţiilor simple folosite la teste: zahăr (dulce), clorura de sodiu (sare), acid citric (acru), şi sulfat de chinină (amar).
Rezultatele acestor experimente au demonstrat în mod clar confuzia acru-amar. Din toate cele 1629 de răspunsuri  pentru stimuli acru si amar, 13,3%  au reprezentat confuzia acru-amar (acidul citric fiind numit amar) şi 7,7% din răspunsuri reprezentand confuzia amar-acru (sulfatul de chinină fiind numit acru). Autorii au oferit mai multe explicaţii cu privire la motivul pentru care subiecţii au avut dificultati in a face diferenta clara intre gustul acru si amar.
Una dintre ipoteze este că subiecţii au mai multă experienţă cu alimentele dulci si sarate decat cu alimentele acre si amare, care  permite o perceptie mai clara a  gusturilor dulci si sarate fata de cele acre si amare. O a doua ipoteză este că subiecţii sunt mai familiarizaţi cu zahăr şi sare în forma lor pură decât acidul citric şi sulfatul de chinină, permiţând din nou subiecţilor să dezvolte mai bine conceptele personale de dulce si sarat faţă de acru si amar. O a treia ipoteză implică „etichetarea” incorectă a gusturilor in cultura lor alimentara, ca in cazul bitter-lemon.
 În ceea ce priveşte aceste ipoteze, autorii au concluzionat că aceasta confuzie de  acru-amar poate fi atribuită mai degraba unor lacune de înţelegere clară a definiţiilor de acru si amar, decât unui defect fiziologic.

Sursa: The Society of Sensory Professionals

 
 
  Memoria alimentara: Cheia Decizionala a Subconstientului 10 iunie 2011
 

Amintirile din experienţele anterioare sunt un factor major în deciziile noastre cu privire la ceea ce mâncăm şi ceea ce nu mananca. Ele joacă, de asemenea, un rol central pentru a stabili dacă este sau nu acceptat un produs nou. Cercetatorii senzoriali de European Sensory Network cred că aceste amintiri sunt de multe ori mai importante decât comparaţiile directe senzoriale. Prin urmare, ei au plasat <memoria alimentara> , in  centrul cercetarilor lor.

Una dintre temele cele mai importante în cercetarile senzoriale este înţelegerea modului în care consumatorii iau decizia de consum si cumparare.
De obicei, cercetatorii pornesc de la premisa că percepţiile consumatorilor şi preferinţele lor sunt esenţiale in procesul decizional şi încearca să le evalueze. De exemplu atunci când o versiune nouă a unui produs este testat in piaţă, , sunt efectuate diferite teste pentru a determina dacă consumatorul este în măsură de a percepe sau un o schimbare în ingredientele produsului. Dacă este cazul, următoarea întrebare este dacă această schimbare ar putea fi un risc pentru acceptarea produsului. În astfel de teste subiectilor le sunt date ambele produse pentru a le compara direct. Claire Sulmont-Rosse de la Institutului de Cercetare INRA - Dijon Franţa afirmă că, o astfel de situaţie foarte rar intalnita în viaţa reală. În mod normal, consumatorii pot compara numai impresiile lor despre produsul nou în raport cu experienţele anterioare ale unui produs similar. În rândul in situaţiile de zi cu zi, consumatorii işi bazeaza deciziile pe amintirile lor si pe experienţele anterioare de gust, şi nu pe baza de percepţiilor reale.  

Testarea memoriei alimentare in conditii reale
Pentru a fi capabili de a testa experimental aceasta memorie pentru produsele alimentare într-un mod care sa ne asigure că rezultatele reflectă comportamentul dintr-o situaţie din viaţa reală, este important ca testul sa fie configurat pentru simula cat mai mult posibil o situatie din viata reala. La acest punct există un acord larg în rândul cercetătorilor senzoriali.  Pentru acest scop trebuie să se ia în considerare caracteristicile specifice ale acestei forme speciale de memorie:  printre altele, în viaţa reală, în primul rând,  este  orientata spre recunoaşterea modificările (Am mâncat deja ceva de genul asta înainte? Este acelaşi lucru ca cel anterior, sau este ceva diferit?).  O identificare exactă şi o desemnare este aproape niciodată cautata. Jos Mojet şi Ep. Köster, de la Centrul pentru Studii Inovatoare de Consum (CICS) de la Universitatea Wageningen,  explică faptul că  În condiţii naturale  memoria alimentara, este in cea mai mare parte, formata  întâmplător sau implicit, fără ca persoana afectată sa aiba un gand conştient in timpul consumului  produselor alimentare. De cele mai multe ori, produsele sunt consumate pur si simplu, bucurandu-se de gustul lor fără a acorda nici o atenţie deosebită caracteristicilor acestuia.
Pentru ca aceste caracteristici să fie corect observate si analizate, cercetatorii au dezvoltat modele experimentale, procese în care condiţiile de zi cu zi sunt reproduse cu acurateţe. Pentru a se sigura subiecţilor experienţe numai într-un mod ocazional, asa cum se intampla în viaţa de zi cu zi, produsele sunt prezentate pentru prima dată intr-o <sesiune de învăţare>, care ascunde adevăratul scop al experimentului.  În a doua parte a experimentului, testul de memorie, persoana este întrebata pe neasteptate dacă produsul testat la acel moment este identic cu produsul care a fost gustat în prima sesiune, sau dacă are diferenţe specifice.

Memoria alimentara filtrata prin priorităţile personale
În parte, rezultatele unei astfel de design experimental diferă semnificativ faţă de rezultatele obţinute la testele de discriminare directă. Memoria caracteristicilor produsului nu se va păstra un raport de 1:1, ci mai degrabă vor fi filtrate prin priorităţile personale. Léri Morin-Audebrand de la INRA, arata ca memoria pentru produsele alimentare, se pare că se concentrează pe o caracteristica  <importanta >, şi ignoră caracteristici care au fost percepute ca fiind <lipsite de importanţă >. Memoria alimentara este selectivă,poate denatura si creeaza aşteptări.  În practică, se poate ajunge la punctul în care diferenţele care sunt în mod clar detectabile în comparaţii de produse direct, în conditii <naturale> acestea pot disparea in comparaţii cu amprente de memorie. O altă întrebare este în ce fel  un gust plăcut sau neplăcut influenţează memoria alimentara. Cercetatorii au descoperit dovezi că caracteristicile senzoriale detestate au fost amintite mai bine decât cele care au fost plăcute.
Legătura dintre sentimente de satisfacţie şi saţietate după masă sunt, de asemenea, relevante pentru studiul de memorie pentru produsele alimentare, şi este un subiect interesant pentru cercetare. Memoria stochează percepţiile strâns legate de simţul gustului şi percepţiile organelor digestive.
Pentru cercetarile senzoriale, metode care ar face posibil să se determină satisfacţia unui consumator cu un produs alimentar, indiferent de gradul său de saţietate ar fi de interes special. Ep Köster subliniază că, de vreme ce memoria permite oamenilor să-şi imagineze experienţe de consum, este posibil pentru a testa gradul de potrivire a unui produs alimentar special pentru o situaţie cu totul speciala prin utilizarea metodelor de imaginaţie.

Memoria alimentara, o joaca de copil
O alta caracteristica interesanta de memorie alimentara este coerenţa între diferitele grupe de vârstă. Întrucât memoria explicita se dezvoltă treptat, creste rapid la copii si scade notabil cu varsta, se pare că memoria alimentara este relativ neafectat de procesul de îmbătrânire. Monica Laureati şi Ella Pagliarini de la Universitatea din Milano au descoperit ca copii de varsta prescolara pot răspunde la întrebări, cum ar fi  <Cand ai mâncat, acest produs ultima dată?>, si <Cum apreciezi acest produs, mai bun, mai rău, sau la fel ca ultima data? > la fel de competent ca si tinerii şi persoanele mai în vârstă. Cercetătorii subliniază că, rezultatele de la testele respective sunt comparabile, oferind o perspectivă interesantă în comportamentul consumului la copii.

Sursa: <Characteristics of Memory for Foods> -Pangborn Symposium in Florence, Italy, September 2009.

 
 
  Egon Köster P. / co-fondator European Sensory Network şi consilier ştiinţific, expert senzorial şi profesor emerit de Psihologie Experimentala 15 martie 2011
 

Oamenii consuma numai produsele care au un gust bun şi le cumpara numai pe acelea care le plac. Cu toate acestea, raspunsul la intrebarea ce produse accepta ramane o problema.  Cercetarea senzoriala a consumatorului  încearcă sa ajunga la subsolul acestei întrebări şi sa descopere care atribute ale  produsului sunt relevante şi care sunt preferinţele care influenţeaza decisiv decizia de cumpărare a consumatorilor.  Egon Peter Köster, cel ce a pus bazele stiintei aplicate a cercetarii senzoriale ale consumatorilor în Europa, este profesor emerit de Psihologie Experimentala, şi, ca atare, are o înţelegere profundă cu privire la căile complicate a omului de luare a deciziilor.
 
Intrebările directe sunt înşelătoare
În cercetarea  senzoriala a consumatorilor,  nu ajungi foarte departe punand întrebări directe; raspunsurile pe care le vei obţine vor fi cel mai probabil înşelătoare, dezvăluie psihologul. De peste 50 de ani Prof. Köster a cercetat dorinţele reale ale consumatorilor şi motivele din spatele comportamentului lor, care este adesea greu de anticipat. El este convins că, daca vrei cu adevarat sa afli ce influenţează consumatorul, ale căror opţiuni sunt determinate in mare parte de procesele subconstientului, trebuie să o faci în mod indirect.
 
Stomacul este mai de incredere decat capul
Consumatorii aleg de multe ori in subconstient si intuitiv în situaţiile de zi cu zi. În astfel de situaţii ei sunt foarte sensibili la schimbările a ceea ce foloseau in mod curent.  Atunci când ceva nu se potriveşte cu aşteptările stocate în subconştient, oamenii vor reacţiona, în general, destul de negativ. Köster constată, că din punct de vedere evolutiv acest lucru are sens: in istoria omenirii, atunci când aşa-numitele simţuri imediate - miros şi gust - percepeau o schimbare, acest lucru însemna un potenţial pericol de otrăvire. Acest lucru era prevenit cel mai bine prin scuiparea a orice avea un gust nefamiliar şi care nu satisfăcea aşteptările formate de experienţele anterioare.  Acceptarea unui produs un depinde doar de proprietăţile senzoriale; Depinde, cel puţin la fel de mult de aşteptările consumatorilor, care sunt în cea mai mare parte in subconstient.

Puterea imaginaţiei
Köster recomanda ca metodele moderne de cercetare senzoriala a consumatorilor  sa includa această relaţie între proprietăţile senzoriale şi aşteptările consumatorilor. Este important un numai să-i întrebăm pe participanţii panoului de testare, dacă le place sau displace produsul testat, dar de asemenea, să ţinem seama de situaţiile de zi cu zi la în care aceste produse sunt consumate.  Ce ar putea fi bun gust într-un cadru de laborator nu neapărat ar fi un gust bun într-un cadru din  viata reala de zi cu zi. Această problemă poate fi rezolvată de exemplu prin schiţe verbale sau imagini care ajuta persoanele din panoul de testare pentru a-si imagina situaţiile in cauza din viaţa reală.  Köster şi colaboratorii săi au fost în măsură să demonstreze, ca hotărârile care sunt colectate prin astfel de mijloace sunt mai fiabile decât datele colectate, fără acest tip de sprijin.

Sursa: European Sensory Network (ESN)